Doar Liga Navala Romana mai crede in renasterea Flotei Maritime Comerciale
În ziua de 12 august 2011, în Cuget Liber a fost publicat un interesant articol intitulat „Doar Liga Navală Română mai crede în renaşterea flotei maritime comerciale?“, semnat de Ion Tiţa Călin, colaborator permanent al revistei „Marea Noastră“. Reproducem acest articol.
„Flota Maritimă Comercială Română între tradiţie şi actualitate“, o carte „provocatoare“
de Ion TIŢA-CĂLIN
Puţini dintre conaţionalii noştri îşi pot imagina că România ar mai pu-tea avea o flotă maritimă comercială peste zece, douăzeci sau chiar o sută de ani, după ce a distrus un parc de 301 nave maritime, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw, câte avea la finele anului 1989.
Nişte idealişti, nişte visători
Printre cei ce nu şi-au pierdut speranţa şi încearcă să convingă instituţiile statului şi naţiunea că trebuie făcut ceva ca ţara să aibă flota ei comercială, se numără membrii Ligii Navale Române. Prin intermediul propriei publicaţii, „Marea Noastră”, prin articole în reviste de specialitate şi ziare, cu instrumentul simpozioanelor şi reuniunilor ştiinţifice, ea caută să ţină trează această idee.
„Sunt nişte idealişti, nişte visători” - veţi spune. Aveţi dreptate, aşa este! Sunt visători, idealişti, la fel ca toţi cei ce la sfârşitul secolului al XIX-lea au visat ca România să deţină propria flotă maritimă comercială şi au transformat idealul în realitate.
Sunt tot atât de visători şi idealişti ca şi conducerea Şantierului Naval Constanţa de la finele anilor ´60, din veacul trecut, care a propus lansarea programului de construcţie a navelor de mare tonaj în România, pentru flota Navrom.
În perioada 1975 - 1991, visele şi idealurile ei s-au materializat în construcţia a 11 mineraliere de 55.000 tdw, 13 mineraliere de 65.000 tdw, 3 petroliere de 85.000 tdw, 6 petroliere de 150.000 tdw, 2 mineraliere de 165.000 tdw, 2 ferry-boat-uri de 12.000 tdw, 2 docuri plutitoare de 10.000 tf, 1 doc plutitor de 20.000 tdw, 15 barje de 3.000 tdw, 2 derocatoare. Cu excepţia a trei nave (un petrolier de 150.000 tdw, un mineralier de 55.000 tdw şi altul de 65.000 tdw) date la export şi a docurilor plutitoare, toate construc-ţiile noi au intrat în patrimoniul armatorului „Navrom”.
Tonajul total al navelor construite în acea perioadă, la SNC, se ridica la 3.004.000 tdw, adică dublul capacităţii de transport a flotei maritime româneşti de la 1975.
Istoria demonstrează că România a ajuns să deţină, la finele anului 1989, o flotă maritimă comercială puternică tocmai pentru că de-a lungul unui întreg veac a avut masa critică de visători şi idealişti pentru a transforma aspiraţiile în fapte.
Liga Navală Română asta îşi propune: să ţină treaz idealul, să-i facă pe cât mai mulţi români să viseze, pentru a se ajunge la masa critică.
O carte unică
Ieri, în cadrul unei manifestări dedicate Zilei Marinei Române, găzduită de Muzeul Marinei, Liga a lansat volumul colectiv „Flota Maritimă Comercială Română între tradiţie şi actualitate”. „Este o carte unică despre flota noastră comercială, în literatura noastră” - a afirmat contraamiralul de flotilă (r) Aurel Constantin, preşedintele LNR - Filiala Constanţa.
Lucrarea este rezultatul unei sesiuni de comunicări ştiinţifice care a avut loc în urmă cu un an la Muzeul Marinei. Ea cuprinde studii şi articole care refac traseul flotei comerciale de la începuturi până în zilele noastre. Dr. Carmen Atanasiu, unul dintre cei doi coordonatori ai volumului, a declarat, cu ocazia lansării, că originalitatea acestuia stă nu doar în recursul la documente scrise, ci şi la experienţa trăită de unii dintre autori în flotă. Astfel, lucrarea are o remarcabilă latură memorialistică, importantă în istoriografie.
„Cartea este un argument pentru renaşterea flotei maritime comer-ciale şi a pavilionului românesc” - a declarat Carmen Atanasiu.
Şerban Berescu, director adjunct al Autorităţii Navale Române, a declarat că în volum se regăsesc „mândria de a fi avut o flotă maritimă comercială excepţională, regretul de a nu mai fi ce am fost, dar şi speranţa”.
În cadrul aceluiaşi eveniment au fost lansate alte două volume. „Sistemul de transport naval din România, în secolul XX”, de dr. ing. Dumitru Corduneanu, este rezultatul unei lucrări de doctorat. Volumul abordează transportul naval din perspectiva economiei. El desluşeşte şi raţiunile economice care au dus la sabordarea flotei comerciale de către români. Autorul susţine ideea intervenţiei statului în renaşterea flotei naţionale.
Ultimul volum, „România în focul războiului 1941 - 1945", este tot o lucrare colectivă, rodul unei sesiuni de comunicări ştiinţifice organizate la Muzeul Marinei.
Să vorbească specialiştii
Lucrările lansate la Muzeul Marinei ar trebui să fie citite şi sus, la Ministerul Transporturilor. Din păcate, acesta nu mai are o direcţie specializată în transporturi navale, dar nici specialişti în domeniu nu prea i-au mai rămas. Oricâtă bună voinţă ar arăta cei ce se ocupă, la minister, de destinele sectorului naval, fără pregătirea şi experienţa necesară nu vor putea formula soluţii şi strategii realiste pentru renaşterea flotei maritime comerciale sub pavilion românesc.
De altfel, avem un recent exemplu privind implicarea nespecialiştilor într-o asemenea întreprindere, despre care am scris într-un articol publicat în „Cuget Liber”, pe 24 mai 2011. Un grup de 14 parlamentari a avut curajul să se aventureze pe un tărâm necunoscut de aceştia, propunând o lege în sprijinul renaşterii flotei sub pavilion românesc. Cei ce şi-au pus semnătura pe proiect au specializări de tot felul: filozofie, sociologie, mecanică, electromecanică, petrol şi gaze, drept, teologie, matematică, fizică, medicină, filologie, istorie şi economie.
Pe bună dreptate, guvernul nu a susţinut proiectul de lege, arătând că unele dintre facilităţile fiscale propuse de iniţiatori există deja, iar altele sunt inacceptabile din punct de vedere al legislaţiei europene.
Dacă Ministerul Transporturilor nu mai are specialişti, strategia şi iniţiativa legislativă privind renaş-terea flotei sub pavilion românesc trebuie să fie produsul celor ce activează în shipping: Autoritatea Navală Română, armatorii, agenţii de crewing, brokerii şi firmele de agen-turare, şantierele navale, Sindicatul Liber al Navigatorilor, Liga Navală Română, instituţiile de învăţământ superior marinăresc şi CERONAV.
Eu sper ca „Flota Maritimă Comercială Română între tradiţie şi actualitate” să se dovedească o carte „provocatoare”, aşa cum
şi-au dorit autorii, să aibă forţa de a-i determina pe guvernanţi să împlinească visele şi idealurile Ligii Navale Române.
